
Katatonia scot un album nou!!! Yupiiiii!!!
Uitati teaserul: http://www.nightisthenewday.com/introduction.html
just a normal blog created by a normal child...really? YES!! (what did you expect to say?)




E ora 4. De la 11 incerc sa adorm. Cred ca pana acum am numarat aproape 10000 de oi. Ma intorc pe o parte. Nu stau bine. Ma dau jos din pat si ma duc la bucatarie. Deschid frigiderul. DAMN! E gol [imi aduc aminte ca eu de obicei mananc in oras]; caut in dulap… LA NAIBA e gol. Ma duc inapoi in camera. Din fericire gasesc pe birou o bucata de baclava, dar e rece. Ce conteaza??? Mi-e foame si o mananc asa. Ma bag inapoi in pat.
98 de oi…99 de oi…100 de oi; s-a facut 4:30. Tot nu pot sa adorm. Ma gandesc ce farmacie o fi deschisa la ora asta. Imi aduc aminte ca singura deschisa e la vreo 5 kilometri departare. Dar ma gandesc ca oricum nu am ce face. Incep sa ma imbrac: scot din cosul de rufe o pereche de jeans jegariti, iau pe mine un tricou negru si hanoracul rosu larg, o pereche de adidasi si plec.
Pe drum ma gandesc la motivele din cauza carora am aceasta perioada insomnica. Doctorul mi-a zis ca este din cauza unui eveniment important, sau a unui lucru care ma streseaza sau ma deprima. Intr-adevar saptamana trecuta m-am certat cu EA. Cred…nu! SIGUR a fost vina mea. Imi lipseste parul ei frumos si saten pe care il ura si care era mereu ciufulit, ochii ei verzi si vocea asa de calda si de fina, personalitatea ei de copilas-adolescent. Imi lipseste EA. Imi lipsesc momentele cand ne plimbam fara sa ne spunem un cuvant, imi lipsesc saruturile ei calde si pline de dragoste. Mi-e dor de EA. Azi ar fi trebuit sa mergem la Sinaia. A inceput ploaia. Picaturile reci imi acopera lacrimile calde de durere.
Ajung la farmacie. Adidasii mei sunt uzi si plini de noroi. Cumpar ce-mi trebuie si plec. S-a facut ora 5:30. Ma indrept spre casa EI. Pe drum ma gandesc ce sa-i spun. Sun la sonerie. Imi deschide EA
In sfarsit am reusit sa adorm. Ma trezesc inaintea ei. E asa de frumoasa cand doarme. As putea s-o privesc la nesfarsit. Dupa o jumatate de ora se trezeste si ea. O sarut. Mi-au lipsit buzele ei fine si calde…
Incepe sa-si faca bagajele. Trenul este peste o ora. Imi aduc aminte ca geanta mea este acasa. Chem un taxi care ne duce mai intai la mine acasa si dupa la gara. Din fericire am ajuns la timp ca sa luam trenul. Din nefericire mi-am uitat portofelul acasa. Eh, asta-i viata…